Festivalul Berii in Barcelona – Barcelona Beer Festival

Festivalul Berii Barcelona

Daca nu va sufla vantul prin portofele si nu v-au inghetat degetele inca pe monedele din pusculita cu maruntul primit in ultimul an astfel incat piticul de pe creier sa inceapa sa joace step cu nervii, ce modalitate mai buna sa te lasi prada simturilor decat cu un rasfat de bere. La urma urmei, berea e un aliment plin de vitamine si se cere un tratament serios o data cu venirea primaverii.

Daca nu ai ales inca destinatia, atunci Barcelona sa fie. De vineri si pana duminica – adica de pe 9 pe 11 martie – are loc prima editie a Festivalului de Bere din Barcelona – Barcelona Beer Festival sau BBF cum l-au numit ei. Si cu dreptate este ca nu poate exista alta prietena mai buna(best best friend) decat cea mai buna bere intr-o zi calda de vara, de primavara, toamna, iarna si in orice zi a anului cand ai chef de o bauturica.

Cum o sa fie la festival: pai o sa fie ca la un bar imens, cu vreo 36 de participanti din Spania si de aiurea, cu aproximativ 100 de tipuri de bere artizanala din care  vei fi tentat sa incerci cu cele mai tentante arome si forme.

Care-i programul de dezmat? Pai e cam asa:

– vineri de la 12.00 la 21.00. Nu uitati ca berea e de post, asa ca puteti sa va “indulciti” fara mustrari de constiinta ca a inceput postul;

– sambata si duminica de la 11.00 la 21.00, ca e sfarsit de saptamana sau vichend cum se zice mai nou, asa ca aveti si ceva timp in plus sa mai incercati vreo doua blonde sau brune, depinde care din ele are mai mult lipici pentru fiecare.

Vestea prosta e ca nu poti cumpara bere astfel incat sa te poti dezmata cu ea acasa, asa ca s-au gandit sa ofere si un ghid de unde poti cumpara berea participantilor.

Unde are loc? La Convent de  Sant Agustí (C/Comerç, 36), La Ribera (Born) in Ciutat Vella (Barcelona).

Dupa ce am citit descrierile oferite de participantii la festival am cam inceput sa salivez: bere cu aroma de ciocolata, banane  guma de mestecat(hah?) sau cafea sau bere care are in componenta ingrediente exotice: guarana, seminte de mac, boabe de cacao sau flori de hibiscus.

V-am convins? Daca inca mai stati pe ganduri, va invit sa vizitati pagina oficiala a evenimentului unde sunt afisate toate tipurile de bere disponibile cu descrierile lor apetisante, mijloacele de transport si statia in care trebuie sa coborati si preturile  “pachetelor de degustare”:  www.barcelonabeerfestival.com

La Frutteria Rosario – aprozarul meu preferat

Piata La Boqueria - Barcelona

Din farmecul unui loc nou face parte si descoperirea de magazine noi si, atunci cand esti in alta tara, si de obiceiuri noi. Daca anul trecut am locuit aproape de mare – sa zicem 15 minute de mers la pas, anul acesta ne-am mutat ceva mai in interiorul peninsulei, in Sabadell. Am experimentat si prima ninsoare aici si temperaturi mai scazute de 10 grade. Si am putea spune, in spirit de gluma, ca ne intalnim cu mai multi catalani si mai putini spanioli.

Programul magazinelor in zona respecta programul de fiesta intre orele 14-16, astfel incat orice plimbare pana la magazine, farmacii, frutterii, carniserii, tutungerii sau orice alt tip de magazine iti trece prin cap trebuie sa o programam in afara acestor ore. Cum se aproprie ora 14 vanzatorii inchid casele, trag obloanele si pleaca acasa sau la restaurantele care au program in timpul fiestei.

Vizita la frutterie este unul dintre obiceiurile mele saptamanale preferate. Imi iau caruciorul cu mine, il parchez in magazin, la intrare, iau un cos sau, daca este disponibil, un carut, si incept sa le selectez. Frutteria pune la dispozitie manusi si pungi de plastic transparente. Pe langa asta, are oferte si reduceri la fructele de sezon si pune la dispozitie un serviciu gratuit de curatire a fructelor de ananas cumparate de la ei. Analasul il primesti taiat in rondele, cu tot cu sucul rezultat la curatire, in caserola oferita de ei.

Cu toate ca avem o frutterie mult mai aproape, Frutteria Rosario este preferata noastra pentru ca are tiraj mai mare. Mai multi clienti inseamna si marfa mai proaspata, dar si mai diversificata. Plus ca sunt singurii de la care putem lua ananas(piña) gata curatit, vin de la butoi si mandarine(tangerines) la oferta. Partea amuzanta este ca pomelo e numele folosit pentru grapefruit, plátano pentru banana si piña pentru ananas. Dintre fructele pe care nu le-am vazut sau nu le-am incercat in Romania, dar care aici sunt printre preferatele mele, pot enumera cu succes kaki si níspero.

Prefer frutteriile in care aleg singura ceea ce imi pun in punga. Cu toate ca nu am avut probleme in pietele de fructe, am inca bucuria culegatorului atunci cand selectez cu mana proprie ceea ce cumpar. Daca majoritatea legumelor nu pun mari dificultati, am simtit lipsa radacinii de telina si a celei de patrunjel. Pachetele de legume pentru supa contin tulpini de telina, morcovi, radacini de pastarnac si o ridiche alba (bune la supa, pe constatate). Desi nu am gasit pana acum la vanzare frunze proaspete de marar (doar la condimente, uscate), fiecare frutterie are la dispozitie, intr-un recipient cu apa, patrunjel proaspat. Acesta este oferit in mod gratuit, dar trebuie sa il ceri daca ai nevoie de el, pentru ca se afla langa sau in spatele casei de marcat. De cele mai multe ori am fost intrebata daca manunchiul oferit, destul de generos, este suficient.

Agitatia maxima la frutterie este in jurul orelor 18-19, cand se incheie programul de lucru. Incerc, pe cat posibil, sa evit aglomeratia. Cu toate astea lumea se aseaza foarte ordonat la rand, vanzatorii gasesc timp sa zambeasca si chiar sa arunce cate o gluma, raspund amabil la intrebarile despre orice produs si isi promoveaza noul serviciu de curatire a fructelor de ananas (pentru cei care li se par cumparatori noi si au pus deja acest fruct in cos).

La sfarsitul anului au oferit clientilor calendare pentru noul an, au adus fructe noi si “trufandale” (cirese si capsuni) si au pregatit in avans fructe de ananas gata curatite. Si, mai ales, au fost bine aprovizionati iar orarul pentru zilele de sarbatoare era afisat cu o saptamana inainte.

Astazi, vanzatorul meu preferat i-a facut sotiorului meu si o punga de portocale cadou, asa din senin. Ca o fi fost deja pregatita, ca ne-a auzit ca suntem straini sau pentru ca a constatat ca suntem deja clienti fideli, nu avem habar. Dar pot sa spun ca nu ni s-a intamplat pana acum in Romania ca un vanzator de fructe sa ne ofere macar un mar gratis.

 

 

Dansul cheilor

Cat am locuit in Romania, problema usilor incuiate sau a lipsei unei chei era destul de simpla. In cazul in care uitam cheia, puteam sa gasesc pe cineva la care sa stau pana se rezolva. Puteam suna pe cineva care sa gaseasca o modalitate de a deschide usa incuiata, pentru ca nici unul dintre sistemele de inchidere nu era foarte sofisticat. Dar aici nu merg lucrurile atat de usor.

Foarte multe dintre usile instalate la cladirile de pe aici au clanta doar pe dinauntru. In momentul in care vrei sa deschizi usa din afara intorci cheia si impingi usa. Blocarea usii are loc in mai multe puncte, astfel incat, daca nimeni nu mai are cheia si nu poti intra prin geamuri sau balcoane, trebuie sa scoti usa cu tot cu toc pentru a intra in casa.

Azi m-am gandit ca e o zi foarte buna de facut cumparaturile saptamanale. A fost si  o urma de sarbatoare, mai ales pentru toate cele care poarta numele Antonia. Ieri a plouat, azi a zambit ceva soare. Am luat carutul si m-am bucurat de zambetul celui care lucreaza la frutteria Rosario, pentru ca are un zambet pentru fiecare client si mai ales pentru ca-mi plac oamenii care zambesc. Am fost si la carnicerie(macelarie), unde ambele vanzatoare mi-au zambit si una dintre ele m-a alintat cu “guapa”.

Ca o scurta paranteza, cuvantul “guapa” imi suna ca un scartait pe creier, in ciuda faptului ca inseamna “frumoasa”. Dar na, fiecare limba cu meandrele ei!

Vizita nu a fost foarte lunga, mai ales ca am ales sa merg inainte de ora 13. Cum aveam inca energie de consumat, m-am gandit ca pot duce la gunoi si plasticul si hartia pe care le colectez in mod separat.

Ca sa ajung in casa trebuie sa folosesc trei chei: cheia de la intrare in bloc, cheia de la holul comun cu singurul vecin de parter si cheia de la apartament. Am luat cheile in mana si mi-am zis ca n-are rost sa mai incui apartamentul daca tot ma duc pana jos, mai ales ca oricum nu ai cum sa intri in apartament fara cheie. Si am pornit cu mare avant. Am facut vant la gunoi si am inceput dansul cheilor. In buzunarul drept de la haina nu. In cel stang, la fel. Pipait buzunarele de la blugi, bagat mainile in buzunarele de la blugi, luat iarasi la cautat in buzunarele de la haina, in speranta ca au cazut intr-un unghi neobisnuit sau, cu putin noroc, buzunarele au vreo gaura si cheile sunt in captuseala.

In momentul in care cheile nu s-au dat aparute sub nici o forma, de mai lipsea doar cineva care sa ma scuture cu capul in jos ca prin desenele animate, am inceput sa caut solutiile. De ajuns pana in bloc nu era mare lucru, ca se intorceau parintii cu plozii acasa si multi vin pe la 14 acasa, in pauza de masa. De intrat pana in fata apartamentului iar nu era greu, ca vecinii sunt pensionari si nu pleaca mult si des de acasa. Dar de intrat in apartament tot nu aveam solutie. Si, pentru ca totul sa fie perfect, nici telefonul nu-l aveam cu mine.

De stat pana la 18, 18.30 pe afara nu era asa mare veselie si distractie, asa ca nu mi-a ramas decat sa merg pana la agentia imobiliara care administreaza apartamentul si care, din fericire, e la 10 minute distanta. Cu toata jena(dar si cu gandul la amuzamentul pe care il ofeream in mod gratuit), jumatate in spaniola si jumatate in engleza, am rugat-o pe secretara agentiei sa sune la al meu sot drag, care a fost nevoit sa faca un detur pentru pauza de masa acasa.

Astazi am iesit la aer, si nu doar pana in balcon. Am iesit si am stat in foarte mult aer proaspat, mi-am dat seama ca strada pe care locuim e extrem de moderat circulata(ceea ce e bine) si am expirat cu foarte multa usurare atunci cand l-am zarit pe Adrian sosind spre bloc.

Daca va uitati cheia in mod des, atunci e clar ca e mult mai bine in Romania. Macar gasiti pe cineva la care sa stati sau care sa va ajute. Daca nu, e mai bine in Spania, unde vanzatorii iti zambesc si iti fac complimente!

Un bilet la loterie

Pasiunea pentru întorsăturile neobișnuite ale vieții în toate formele ei a creat, printr-un proces în care imaginația s-a luat la joacă cu rațiunea, jocurile de noroc. Până la un anumit punct pot înțelege euforia jucătorilor, însă în cazul meu zeița lucrurilor practice a declarat că șansele sunt prea mici pentru a merita efortul. Și, cum totul a fost calculat, ai mai multe șanse să te trezești cu vizita neoportuna a unui pian care se pregătește să aterizeze în capul tău(cu toate numerele norocoase ce-l orbitează) decât să te întâlnești cu doamna Oșansăîntrunmilion și să câștigi.

Agențiile loto din țară sunt, de cele mai multe ori, spații total lipsite de inspirație și umor. Până la urmă urmei este mult mai important să faci oamenii să-ți dea bani, nu interesează pe nimeni amenajarea spațiilor într-un mod atractiv. Dacă agențiile spaniole de loto nu le depășesc cu foarte mult în inspirație, cu siguranță numărul de jucători este cu mult mai mare și, în mod sigur, și numărul de locuri de unde poți juca.

Am ratat să participăm la loterie pe 11/11 cu bilet de la El Gato Negro(Motanul Negru), dar pot să mă pregătesc pentru ultima șansa pe 12/12, deși nu pot călători în timp să joc la loterie pe 12 decembrie 1212.

Ca la orice final de an, premiile pentru loterie tind să fie mai mari. Ceea ce este absolut surprinzător în Spania este că numărul de bilete cumpărate la comun este mult mai mare decât în România. Fiecare bar care are clientelă numeroasă și/sau regulată își afișează numărul de loto cu care participă și la care poți să te înscrii pentru a participă la tragere. Chiar și anumite instituții și companii au numere de loto la care angajații plătesc părți egale sau pe baza principiului “primul venit, primul servit”. Unele au dezvoltat chiar o anumită tradiție a numărului de loterie de-a lungul anilor. Clipul tv pentru promovarea acestei trageri speciale este extrem de bine realizat:

Este nemaipomenit că oamenii reusesc să se lege de un lucru atât lipsit de substanță pentru a face ceva împreună, că reușesc să dea bani pentru o cauză comună, să spere în niște numere pe care nici măcar nu le-au ales ei(sau tocmai de aia) și să facă totul să strălucească în mod minunat.

PS. Da, și noi participăm la loterie pe un astfel de bilet. Și în mod sigur aștept să câștig mai mult decât aștept ploaia de piane.

Cúpula Las Arenas

Din farmecul oricărui loc străin fac parte, în mod invariabil, nepotrivirile de limbă care-i dau turistului un aer ciudat în timp ce pozează ca disperatul nume de firmă, de localități sau cine știe ce alte chestii. Localnicii pot vedea, cel mai adesea, situații variind de la râsete spontane și poze până la figurile asociate cel mai ades cu elevii care se chinuie să nu radă în timpul orelor cu privirea profesorilor ațintită asupra lor (plus pozele de rigoare).

Locul cel mai probabil pentru acest tip de amuzament cu care turistul român se întâlnește în Barcelona este la Las Arenas Barcelona. Fostă arenă de tauri, din clădire a fost păstrată doar fațada de cărămidă pentru aspect, restul fiind transformat într-un foarte modern și foarte comun mall care s-a deschis în mai 2011. Atracția acestui mall o reprezintă platforma construita deasupra sa, sau mirador cum obișnuiesc să-i spună spaniolii. Pentru a ajunge pe platformă există câteva modalități: cea rapidă este liftul exterior din sticlă, pentru folosirea căruia trebuie plătită taxa de 1 euro; a doua cale este folosirea scărilor rulante din interior, scări prezente la fiecare etaj. O a treia cale este cea a liftul interior – este potrivită doar celor care au foarte mult timp, sunt ei înșiși în căruț cu roțile, sunt în vârstă și nu-i țin încheieturile ori au căruțul copilului. Butonul liftului este apăsat la fiecare etaj, ceea ce fie te lasă pagubaș, fie te învață minte să-ți folosești propriile picioare pentru a ajunge pe platformă.

Chiar înainte de a ajunge pe platformă turistul român va începe să zâmbească, să chicotească ori să radă de-a binelea. Variațiile de comportament depind de numărul și calitatea însoțitorilor. Pentru că turistul român va descoperi CUPÚLA LAS ARENAS. Și dacă nu a reușit să facă poza la urcare, sigur la coborâre nu va rata ocazia să imortalizeze momentul pentru a mai râde și acasă.

Lăsând deoparte acest amuzament, cupola arenei oferă tuturor celor înzestrați cu o cameră prilej de a poza de la înălțime fântâna din Plaça d’Espanya, Turnurile Elvețiene și Muzeul Național de Artă al Cataluniei(MNAC), parcul Joan Miro aflat chiar în spatele Arenei cu lucrarea abstractă Donna I Ocell( Femeie și Pasăre) și vederi generale asupra orașului, atât cât se vede din el.

Cum cei mai întreprinzători spanioli au înțeles că economia lor depinde de turism, din loc în loc au fost amplasate pentru privitori plăci de identificare a obiectivelor din oraș, de exemplu Sagrada Familia. Nu vă așteptați totuși să le puteți vedea pe toate cele indicate în zilele cețoase sau ploioase.

Acestea fiind spuse, deschid în mod oficial lista de postări dedicate nepotrivirilor de limbaj. Adéu!