Negresa cu cafea

Cand te paleste pofta de prajituri si vrei sa mai pastrezi ceva bani si pentru luna ce va veni, mai ales atunci cand esti pe la jumatatea lunii, singura solutie este sa deschizi dulapurile si frigiderul, sa examinezi ce ai la indemana si sa cauti reteta potrivita. Asta doar daca nu uiti sa reaprovizionezi dulapurile si frigiderul cu cele necesare.

Nu-i chiar jumatatea lunii, ba chiar as putea spune ca mai avem nitel si ajungem la Craciun, dar ma palise ieri asa o pohta de o prajitura mai neobisnuita incat am ramas fixata pe o reteta vazuta cu o zi mai inainte pe feisbuk. Ca sa nu risc sa dispara linkul in neant, asa cum mi s-a mai intamplat cu alte retete, redau si reteta originala:

Ingrediente
1 lamaie
1 plic praf de copt
100 g ciocolată
100 ml cafea
50 g cacao
4 ouă
200 g făină
500 g zahăr
250 g unt

Mod de preparare
Topeşte untul cu zahărul, cacaoa şi cafeaua preparată. Opreşte 20 linguri în care pune ciocolata ruptă. Răcoreşte compoziţia rămasă, după care adaugă gălbenuşurile. Toarnă totul, peste albuşurile spumă. Adaugă făina şi praful de copt stins în zeamă de lămâie. Pune compoziţia într-o tavă unsă şi tapetată şi coace 40 de minute, după care întinde glazura fierbinte.

Cu toate ca ingredientele si modul de preparare sunt oarecum ok, cateva chestii nu se leaga:
– prea mult zahar pentru faina si ouale mentionate;
– praful de copt NU SE STINGE NICIODATA – e vorba de reactia chimica care are loc in momentul nepotrivit, reactie care ar trebui sa fie activata in compozitie, in cuptor, la cald;
– temperatura nu-i indicata.

Stiam ca am ce-mi trebuie in casa. Asa ca am scos ouale si untul din frigider si mi-am cautat altceva de lucru pentru o vreme. Si asa de bine mi-am cautat de treaba incat a trecut o jumatate de zi. Cand mi-am amintit ca vreau sa fac prajitura era deja program de siesta, adica cele doua ore infame intre 14 si 16 cand catalanii respectabili isi iau pranzul, beau cafeaua si eventual trag si un pui de somn.

Ca o buna locatara ce sunt am asteptat sa se faca ora 16 ca sa pot bate albusurile fara sa-mi bata vecinii la usa si am scos restul de ingrediente la indemana. Asa am constatat ca am doar 376 grame de zahar. Moment in care reteta mea a deviat de la varianta originala, pe care oricum nu intentionam sa o respect in forma data.

Ingrediente folosite cu succes maxim:
-376 gr zahar
-200 ml cafea tare
-250 gr unt fara sare
-100 gr ciocolata neagra
-4 oua
-150 gr faina
-50 gr cacao
-50 gr migdale macinate
-1 lingura cu varf nuca de cocos(aprox.30 gr)
-1 lingura rom
-1 lingurita cu varf praf de copt
-coaja de lamaie (de la doua lamai)

Preparare:
1. Am topit untul cu zaharul si cafeaua la foc mic pana cand zaharul la topit complet. Am uitat de cacao in faza asta si nu-i bai, pentru ca a mers o data cu faina.
2.Am lasat la racit, am cantarit ciocolata si am adaugat peste cele 20 de linguri din compozitia de mai sus. Cum tot era fierbinte, am amestecat pana bucatelele s-au topit complet, fara a o mai pune pe foc.
3. Albusurile le-am batut spuma si le-am lasat deoparte. Nu am adaugat sare, praful de copt este suficient pentru necesarul de sare din prajitura.
4. Am amestecat galbenusurile batute usor cu compozitia acum calduta, am adaugat direct in vasul de pe cantar faina, cacaoa, migdalele macinate, nuca de cocos, romul, praful de copt si coaja de lamaie. Am mixat pana la omogenizare.
5. Am incorporat usor dar ferm albusurile cu telul para, cu miscari de sus in jos, pana cand compozitia a devenit pufoasa, adica uniforma la culoare si consistenta.
6. Am copt la 170 de grade pentru 50 de minute.
7. Am lasat prajitura la racorit pentru 10 minute (timp recomandat pentru a se aseza chimic toate elementele dupa coacere) si am intins deasupra glazura din ciocolata.

Prajitura este pufoasa si usor amaruie, dedicata in special celor care iubesc gustul usor amarui si cafeaua. Ar merge de minune cu un mot mare de frisca si zmeura dar e buna si asa langa o cana de ceai de fructe (sau de care va place).

Initial am intentionat sa o las 40 de minute in cuptor, dar am setat cuptorul la 50 si am reactionat la clopotel (cuptor electric). Recomand totusi testul scobitorii dupa 30 min pentru cuptorul fiecaruia.

Mie mi-a ramas jumatate din glazura, cred ca sunt suficiente doar 10 linguri din compozitie pentru cele 100 gr de ciocolata si astea 10 linguri pot fi scazute din cantitatea de cafea initiala.

Si uite asa am sarbatorit astazi si Thanksgiving Day fara sa tin musai. Ziua de astazi a avut un gust usor amarui de ciocolata, dar, la urma urmei, ciocolata ne face pe toti mai fericiti!

PS: Da, stiu ca fotografia nu-i prea reusita, dar restul prajiturii e in bucati mai mici. Plus ca m-am chinuit sa o ornamentez cu un curcan din zahar pudra care arata prea ciudat pana cand m-am trezit sa verific fotografia. Dar nu-i asa ca bufnitele sunt simpatice?

Când ignoranța dăunează sărbătoririi unui frumos Halloween

Halloween înseamnă, mai pe scurt așa, costumații, dovleci, fantome, petrecere. Orice eveniment religios s-a contopit cu cel păgân și, mai ales, cel religios l-a încorporat pe cel păgân pentru că Biserica este hapsână de felul ei inclusiv în zilele noastre și nu prea lasă loc de gândire la ritualuri mai vechi decât religiile actuale. Să luăm un exemplu: sărbătorirea Anului Nou. Care este planul de atac al Bisericii? Slujbă de la miezul nopții, chiar în noaptea de pomină. După care slujbă enoriașii se așează la masă împreună cu restul care nu-s așa de pioși, beau șampanie, papă tort și trimit sms-uri.

Cine are curiozitatea caută semnificațiile păgâne ale acestei sărbători care, după buna tradiție amintită mai sus, este îngurgitată de Biserică (aia catolică, de astă dată) cu Ziua Tuturor Sfinților. Numai că, așa cum se întâmplă foarte des, oamenii sunt rezistenți la schimbare, mai ales când schimbarea presupune renunțarea la distracție. Așa că încă mai avem costumații, mâncare de sezon(dovleci, castane), băutură(tulburel, moscatel ș.a.) și petreceri.

Halloween nu este un eveniment care sărbătorește moartea, vrăjitoarele, pisicile negre sau liliecii! Să le luăm pe rând:

Moartea – tradițiile românești sunt relativ blânde față de ce se poate găsi alte popoare, dar nu lipsite cu totul de cruzime. Pentru că nu este deloc un act de compasiune tamâiatul timp de 40 de zile, în fiecare zi, a locului unde tocmai ai băgat în pământ pe un om care a însemnat ceva pentru tine. Sau pomenirile de 3 luni, 6 luni și apoi din an în an timp de 7 an, pomeniri din care fac parte gesturi și cuvinte ritualice și, pe deasupra, “farmecul” dat de neamuri . Ori acele “orânduiri” din biserică sau din cimitir la care participă toată lumea vrând-nevrând. Mai în toate localitățile din țară există o zi în care lumea merge și împarte pomană în cimitir. Prin unele locuri stau și mănâncă in cimitir. Pentru că atâta timp cât e o “tradiție” tindem să fim mai blânzi și mai toleranți cu meandrele minții omenești.
Culmea “tradiției” este( sau era) dezgroparea efectuată la 7 ani și examinarea oaselor. Am văzut lucrul ăsta în copilărie, nu-s încântată de imagine, bine că nu se mai practică prea mult!

Evangheliile și cântările din postul Paștelui prezintă atât de multe detalii sângeroase încât unele filme de groază sunt mai îngăduitoare decât ele. Asta dacă le acordăm atenție și nu suntem ocupați cu totul de altceva.

Prin comparație, acordarea unei singure zile din an – de Halloween – pentru a celebra legătura dintre cei morți și cei vii într-un stil sărbătoresc nu mai pare atât de teribilă, nu-i așa?

Vrăjitoarele – acele femei care au avut tupeul să învețe tot felul de poțiuni sau ierburi pentru a face bine sau rău. Biserica este profund patriarhală, așa că nu ar trebui să mire pe nimeni acest ghimpe în coastă “părinților” bisericești. Cele clasificate drept vrăjitoare au fost adesea singurele care acordau sprijin în caz de boală sau accidente. Este foarte ușor să amplifici sensurile negative ale activității lor fără a lua în seamă faptul că nu există ofertă fără cerere. O cerere de genul “vreau să moară capra vecinului ” e mai ușor de rezolvat decât “vreau să mă culc cu nevasta în fiecare noapte și să am 20 de copii cu ea, toți ai mei”.

Pisicile negre, liliecii, bufnițele, păianjenii și orice alte dihănii care și-au căutat de treaba lor, dar care, din motive din cele  mai ciudate, au fost privite drept aducătoare de ghinioane – nici măcar nu stau să mai analizez cât de jalnic este motivul pentru care oamenii au ales să folosească toate ideile care le-au venit în cap pentru a face rău, mai ceva decât chinurile orânduite păcătoșilor în iad din scrierile bisericești.

Cât despre costumații, hai să ne amintim că românii au și ei o veche tradiție a măștilor și costumelor care înfățișează figuri hâde și care făceau parte, după explicațiilor celor care studiază tradițiile, din ritualuri păgâne de îndepărtare a relelor. Tradiții pecum Capra, Urșii, Călușarii sunt greu de respins, nu-i așa? Mai ales când vorbim de acele grupuri de tinerei bine făcuți care dansează în față fetelor, cu clopoței la glezne…

Nu ar fi mai frumos acum, după ce stăm și “cujetam”, să-i dăm sărbătorii o șansă? Nu-i a noastră, dar nu are cum să ne facă rău. Care-i baiul de a mânca tot felul de dulciuri cu dovleac? Sau de a ne frige degetele cu dovleac copt ori cu castane fierbinți? Sau chiar de a ne costuma, o singură dată pe an, și de a pretinde că suntem eroi, vrăjitoare sau cine știe ce personalitate? Riscăm, cel mult, să ne alegem cu vreo indigestie, o mahmureală sau, în cazurile extreme, să dăm lămuriri a două zi când combinația tuturor elementelor de la petrecere te vor face să dorești să te ascunzi în baie.

La Frutteria Rosario – aprozarul meu preferat

Piata La Boqueria - Barcelona

Din farmecul unui loc nou face parte si descoperirea de magazine noi si, atunci cand esti in alta tara, si de obiceiuri noi. Daca anul trecut am locuit aproape de mare – sa zicem 15 minute de mers la pas, anul acesta ne-am mutat ceva mai in interiorul peninsulei, in Sabadell. Am experimentat si prima ninsoare aici si temperaturi mai scazute de 10 grade. Si am putea spune, in spirit de gluma, ca ne intalnim cu mai multi catalani si mai putini spanioli.

Programul magazinelor in zona respecta programul de fiesta intre orele 14-16, astfel incat orice plimbare pana la magazine, farmacii, frutterii, carniserii, tutungerii sau orice alt tip de magazine iti trece prin cap trebuie sa o programam in afara acestor ore. Cum se aproprie ora 14 vanzatorii inchid casele, trag obloanele si pleaca acasa sau la restaurantele care au program in timpul fiestei.

Vizita la frutterie este unul dintre obiceiurile mele saptamanale preferate. Imi iau caruciorul cu mine, il parchez in magazin, la intrare, iau un cos sau, daca este disponibil, un carut, si incept sa le selectez. Frutteria pune la dispozitie manusi si pungi de plastic transparente. Pe langa asta, are oferte si reduceri la fructele de sezon si pune la dispozitie un serviciu gratuit de curatire a fructelor de ananas cumparate de la ei. Analasul il primesti taiat in rondele, cu tot cu sucul rezultat la curatire, in caserola oferita de ei.

Cu toate ca avem o frutterie mult mai aproape, Frutteria Rosario este preferata noastra pentru ca are tiraj mai mare. Mai multi clienti inseamna si marfa mai proaspata, dar si mai diversificata. Plus ca sunt singurii de la care putem lua ananas(piña) gata curatit, vin de la butoi si mandarine(tangerines) la oferta. Partea amuzanta este ca pomelo e numele folosit pentru grapefruit, plátano pentru banana si piña pentru ananas. Dintre fructele pe care nu le-am vazut sau nu le-am incercat in Romania, dar care aici sunt printre preferatele mele, pot enumera cu succes kaki si níspero.

Prefer frutteriile in care aleg singura ceea ce imi pun in punga. Cu toate ca nu am avut probleme in pietele de fructe, am inca bucuria culegatorului atunci cand selectez cu mana proprie ceea ce cumpar. Daca majoritatea legumelor nu pun mari dificultati, am simtit lipsa radacinii de telina si a celei de patrunjel. Pachetele de legume pentru supa contin tulpini de telina, morcovi, radacini de pastarnac si o ridiche alba (bune la supa, pe constatate). Desi nu am gasit pana acum la vanzare frunze proaspete de marar (doar la condimente, uscate), fiecare frutterie are la dispozitie, intr-un recipient cu apa, patrunjel proaspat. Acesta este oferit in mod gratuit, dar trebuie sa il ceri daca ai nevoie de el, pentru ca se afla langa sau in spatele casei de marcat. De cele mai multe ori am fost intrebata daca manunchiul oferit, destul de generos, este suficient.

Agitatia maxima la frutterie este in jurul orelor 18-19, cand se incheie programul de lucru. Incerc, pe cat posibil, sa evit aglomeratia. Cu toate astea lumea se aseaza foarte ordonat la rand, vanzatorii gasesc timp sa zambeasca si chiar sa arunce cate o gluma, raspund amabil la intrebarile despre orice produs si isi promoveaza noul serviciu de curatire a fructelor de ananas (pentru cei care li se par cumparatori noi si au pus deja acest fruct in cos).

La sfarsitul anului au oferit clientilor calendare pentru noul an, au adus fructe noi si “trufandale” (cirese si capsuni) si au pregatit in avans fructe de ananas gata curatite. Si, mai ales, au fost bine aprovizionati iar orarul pentru zilele de sarbatoare era afisat cu o saptamana inainte.

Astazi, vanzatorul meu preferat i-a facut sotiorului meu si o punga de portocale cadou, asa din senin. Ca o fi fost deja pregatita, ca ne-a auzit ca suntem straini sau pentru ca a constatat ca suntem deja clienti fideli, nu avem habar. Dar pot sa spun ca nu ni s-a intamplat pana acum in Romania ca un vanzator de fructe sa ne ofere macar un mar gratis.

 

 

Spam liberal cu miros de crin amortit

spam Crin Antonescu

Nu le-a spus nimeni politicienilor din Romania ca nu sunt iubiti? Ma eneveaza teribil sa primesc scrisori de la politicieni, fie ca sunt in format electronic, fie ca sunt printate. Pentru ca mesajele electronice demonstreaza ca au adresa mea intr-o baza de date, pe care o folosesc cum ii taie capul, fie ca mi-am dat acordul pentru asta, fie ca nu. Si e o pierdere de timp sa deschid astfel de mesaje sau pur si simplu sa le identific si sa le sterg, categorisindu-le neconditionat drept SPAM, asa cum li se cuvine.

In cel de-al doilea caz e si mai grav: cineva s-a gandit ca are prea multe resurse, ca merita sa consumi hartie si cerneala pentru a trimite scrisori, fara sa mai pui la socoteala pe cei care pun hartiile in plicuri si lipesc plicurile. Si toate astea iau mult timp, pentru ca stiu ce inseamna corespondenta numeroasa.

Ceea ce nu inteleg partidele din tara este ca revoltele sunt, in mare parte, impotriva tuturor politicienilor. Pentru ca s-a ajuns in situatia de acum mergand pe acelasi drum, facand aceleasi “mici” acorduri unii cu altii, in timp ce besteleala e doar in ochii votantilor.

E usor sa dai vina pe un singur partid sau pe un singur om. E usor sa prostestezi si sa zici ca “statul” e vinovat. Nu statul e vinovat, ci POLITICIENII, cu PNL cu tot.  Puteti sa iesiti in strada cat vreti, nu mai merge cu lalaiala. Trebuie taiat la greu, si in sistemul de sanatate se simte.

Cateva comparatii cu sistemul public de sanatate din Spania:

– numarul de farmacii este foarte mic. Nu la fiecare colt de strada, ci in functie de numarul de locuitori. Majoritatea spaniolilor iau medicamente doar cu reteta, se intampla sa nu aiba in casa nici macar un Paracetamol(recomandat aici aproape pentru orice);

– dispensarele sau Centrele de Asistenta Primara au un numar redus de doctori generalisti si foarte putini doctori specialisti. Numarul de CAP-uri este MULT mai mic decat in Romania si doctorii nu au “munca de teren”. Ziua este disponibil si centrul de urgente;

– pentru a ajunge la doctor iti faci programare si dureaza intre 1-3 saptamani pana ajungi la consultatie. Daca e o urgenta, atunci ajungi la urgente, daca nu, atunci astepti;

– ti se fac toate analizele la ei in mod gratuit, nu conteaza daca le-ai facut la companii private sau in alta parte. De obicei toate analizele sunt programate in aceiasi zi a lunii pentru toata lumea, astfel incat un numar mai mare de asistente sa ia in primire pacientii;

– NU SE DA SPAGA, ti se vorbeste politicos, ti se zambeste si primesti retete pentru medicamente doar daca ai nevoie de ele.

O solutie ar fi ca doctorii de familie sa primeasca mai multi pacienti si mai multi bani pentru asta,  si sa nu piarda timpul cu povesti in timpul consultatiilor(stiu o doctorita la care nu scapi fara 30 minute pe consultatie, indiferent de coada de la usa cabinetului, ca sa nu mai vorbesc de programari). Inca un lucru necesar ar fi reglementarea numarului de ore in clinicile de stat si in cabinetele particulare. Ca sa nu mai spun ca unii mai sunt si profesori! Este inadmisibil sa te duci la clinica de stat si doctorul sa te trimita pentru analize la propriul cabinet particular! Si cum reusesc unii sa le faca pe toate trei sau chiar sa mai aiba si functii! Au ajuns doctorii sa lucreze in trei locuri si sa fie si buni la asta!

Nu cred ca sunt foate multi doctori capabili sa jongleze intre garzi, cabinetele private si pacientii care le vin din sistemul public fara ca sistemul de sanatate sa nu sufere. Pentru ca foarte putini dintre romani se declara sanatosi, iar asta ar trebui sa le dea de gandit. Scartie grav si rau si nu doar in Romania, unde trebuie sa scoti bani cand si dupa ce ajungi la un doctor chiar daca platesti lunar.

De ce se tem unii de privatizare? Pentru ca vor primi bani doar de la bolnavi si doar in functie de numarul de bolnavi, care nu vor mai accepta sa fie tratati prost pe banii lor. Pentru ca nu se vor mai plati zeci de cotizatii la stat de cei care nu au nevoie. Pentru ca platile duble, precum in cazul celor care sunt salariati si au si PF, nu vor mai fi posibile, ca doar nu sunt doi oameni. Pentru ca nu vor mai fi atat de multi bani de “pierdut” prin buzunarele CNAS. Pentru ca nu mai sunt bani de pierdut si e usor sa dai vina pe cineva pentru o masura nepopulara.

Revolutie, hah! Proteste sunt peste tot, dar Romania inca nu e invatata cu ele…

 

 

Dansul cheilor

Cat am locuit in Romania, problema usilor incuiate sau a lipsei unei chei era destul de simpla. In cazul in care uitam cheia, puteam sa gasesc pe cineva la care sa stau pana se rezolva. Puteam suna pe cineva care sa gaseasca o modalitate de a deschide usa incuiata, pentru ca nici unul dintre sistemele de inchidere nu era foarte sofisticat. Dar aici nu merg lucrurile atat de usor.

Foarte multe dintre usile instalate la cladirile de pe aici au clanta doar pe dinauntru. In momentul in care vrei sa deschizi usa din afara intorci cheia si impingi usa. Blocarea usii are loc in mai multe puncte, astfel incat, daca nimeni nu mai are cheia si nu poti intra prin geamuri sau balcoane, trebuie sa scoti usa cu tot cu toc pentru a intra in casa.

Azi m-am gandit ca e o zi foarte buna de facut cumparaturile saptamanale. A fost si  o urma de sarbatoare, mai ales pentru toate cele care poarta numele Antonia. Ieri a plouat, azi a zambit ceva soare. Am luat carutul si m-am bucurat de zambetul celui care lucreaza la frutteria Rosario, pentru ca are un zambet pentru fiecare client si mai ales pentru ca-mi plac oamenii care zambesc. Am fost si la carnicerie(macelarie), unde ambele vanzatoare mi-au zambit si una dintre ele m-a alintat cu “guapa”.

Ca o scurta paranteza, cuvantul “guapa” imi suna ca un scartait pe creier, in ciuda faptului ca inseamna “frumoasa”. Dar na, fiecare limba cu meandrele ei!

Vizita nu a fost foarte lunga, mai ales ca am ales sa merg inainte de ora 13. Cum aveam inca energie de consumat, m-am gandit ca pot duce la gunoi si plasticul si hartia pe care le colectez in mod separat.

Ca sa ajung in casa trebuie sa folosesc trei chei: cheia de la intrare in bloc, cheia de la holul comun cu singurul vecin de parter si cheia de la apartament. Am luat cheile in mana si mi-am zis ca n-are rost sa mai incui apartamentul daca tot ma duc pana jos, mai ales ca oricum nu ai cum sa intri in apartament fara cheie. Si am pornit cu mare avant. Am facut vant la gunoi si am inceput dansul cheilor. In buzunarul drept de la haina nu. In cel stang, la fel. Pipait buzunarele de la blugi, bagat mainile in buzunarele de la blugi, luat iarasi la cautat in buzunarele de la haina, in speranta ca au cazut intr-un unghi neobisnuit sau, cu putin noroc, buzunarele au vreo gaura si cheile sunt in captuseala.

In momentul in care cheile nu s-au dat aparute sub nici o forma, de mai lipsea doar cineva care sa ma scuture cu capul in jos ca prin desenele animate, am inceput sa caut solutiile. De ajuns pana in bloc nu era mare lucru, ca se intorceau parintii cu plozii acasa si multi vin pe la 14 acasa, in pauza de masa. De intrat pana in fata apartamentului iar nu era greu, ca vecinii sunt pensionari si nu pleaca mult si des de acasa. Dar de intrat in apartament tot nu aveam solutie. Si, pentru ca totul sa fie perfect, nici telefonul nu-l aveam cu mine.

De stat pana la 18, 18.30 pe afara nu era asa mare veselie si distractie, asa ca nu mi-a ramas decat sa merg pana la agentia imobiliara care administreaza apartamentul si care, din fericire, e la 10 minute distanta. Cu toata jena(dar si cu gandul la amuzamentul pe care il ofeream in mod gratuit), jumatate in spaniola si jumatate in engleza, am rugat-o pe secretara agentiei sa sune la al meu sot drag, care a fost nevoit sa faca un detur pentru pauza de masa acasa.

Astazi am iesit la aer, si nu doar pana in balcon. Am iesit si am stat in foarte mult aer proaspat, mi-am dat seama ca strada pe care locuim e extrem de moderat circulata(ceea ce e bine) si am expirat cu foarte multa usurare atunci cand l-am zarit pe Adrian sosind spre bloc.

Daca va uitati cheia in mod des, atunci e clar ca e mult mai bine in Romania. Macar gasiti pe cineva la care sa stati sau care sa va ajute. Daca nu, e mai bine in Spania, unde vanzatorii iti zambesc si iti fac complimente!