Când ignoranța dăunează sărbătoririi unui frumos Halloween

Halloween înseamnă, mai pe scurt așa, costumații, dovleci, fantome, petrecere. Orice eveniment religios s-a contopit cu cel păgân și, mai ales, cel religios l-a încorporat pe cel păgân pentru că Biserica este hapsână de felul ei inclusiv în zilele noastre și nu prea lasă loc de gândire la ritualuri mai vechi decât religiile actuale. Să luăm un exemplu: sărbătorirea Anului Nou. Care este planul de atac al Bisericii? Slujbă de la miezul nopții, chiar în noaptea de pomină. După care slujbă enoriașii se așează la masă împreună cu restul care nu-s așa de pioși, beau șampanie, papă tort și trimit sms-uri.

Cine are curiozitatea caută semnificațiile păgâne ale acestei sărbători care, după buna tradiție amintită mai sus, este îngurgitată de Biserică (aia catolică, de astă dată) cu Ziua Tuturor Sfinților. Numai că, așa cum se întâmplă foarte des, oamenii sunt rezistenți la schimbare, mai ales când schimbarea presupune renunțarea la distracție. Așa că încă mai avem costumații, mâncare de sezon(dovleci, castane), băutură(tulburel, moscatel ș.a.) și petreceri.

Halloween nu este un eveniment care sărbătorește moartea, vrăjitoarele, pisicile negre sau liliecii! Să le luăm pe rând:

Moartea – tradițiile românești sunt relativ blânde față de ce se poate găsi alte popoare, dar nu lipsite cu totul de cruzime. Pentru că nu este deloc un act de compasiune tamâiatul timp de 40 de zile, în fiecare zi, a locului unde tocmai ai băgat în pământ pe un om care a însemnat ceva pentru tine. Sau pomenirile de 3 luni, 6 luni și apoi din an în an timp de 7 an, pomeniri din care fac parte gesturi și cuvinte ritualice și, pe deasupra, “farmecul” dat de neamuri . Ori acele “orânduiri” din biserică sau din cimitir la care participă toată lumea vrând-nevrând. Mai în toate localitățile din țară există o zi în care lumea merge și împarte pomană în cimitir. Prin unele locuri stau și mănâncă in cimitir. Pentru că atâta timp cât e o “tradiție” tindem să fim mai blânzi și mai toleranți cu meandrele minții omenești.
Culmea “tradiției” este( sau era) dezgroparea efectuată la 7 ani și examinarea oaselor. Am văzut lucrul ăsta în copilărie, nu-s încântată de imagine, bine că nu se mai practică prea mult!

Evangheliile și cântările din postul Paștelui prezintă atât de multe detalii sângeroase încât unele filme de groază sunt mai îngăduitoare decât ele. Asta dacă le acordăm atenție și nu suntem ocupați cu totul de altceva.

Prin comparație, acordarea unei singure zile din an – de Halloween – pentru a celebra legătura dintre cei morți și cei vii într-un stil sărbătoresc nu mai pare atât de teribilă, nu-i așa?

Vrăjitoarele – acele femei care au avut tupeul să învețe tot felul de poțiuni sau ierburi pentru a face bine sau rău. Biserica este profund patriarhală, așa că nu ar trebui să mire pe nimeni acest ghimpe în coastă “părinților” bisericești. Cele clasificate drept vrăjitoare au fost adesea singurele care acordau sprijin în caz de boală sau accidente. Este foarte ușor să amplifici sensurile negative ale activității lor fără a lua în seamă faptul că nu există ofertă fără cerere. O cerere de genul “vreau să moară capra vecinului ” e mai ușor de rezolvat decât “vreau să mă culc cu nevasta în fiecare noapte și să am 20 de copii cu ea, toți ai mei”.

Pisicile negre, liliecii, bufnițele, păianjenii și orice alte dihănii care și-au căutat de treaba lor, dar care, din motive din cele  mai ciudate, au fost privite drept aducătoare de ghinioane – nici măcar nu stau să mai analizez cât de jalnic este motivul pentru care oamenii au ales să folosească toate ideile care le-au venit în cap pentru a face rău, mai ceva decât chinurile orânduite păcătoșilor în iad din scrierile bisericești.

Cât despre costumații, hai să ne amintim că românii au și ei o veche tradiție a măștilor și costumelor care înfățișează figuri hâde și care făceau parte, după explicațiilor celor care studiază tradițiile, din ritualuri păgâne de îndepărtare a relelor. Tradiții pecum Capra, Urșii, Călușarii sunt greu de respins, nu-i așa? Mai ales când vorbim de acele grupuri de tinerei bine făcuți care dansează în față fetelor, cu clopoței la glezne…

Nu ar fi mai frumos acum, după ce stăm și “cujetam”, să-i dăm sărbătorii o șansă? Nu-i a noastră, dar nu are cum să ne facă rău. Care-i baiul de a mânca tot felul de dulciuri cu dovleac? Sau de a ne frige degetele cu dovleac copt ori cu castane fierbinți? Sau chiar de a ne costuma, o singură dată pe an, și de a pretinde că suntem eroi, vrăjitoare sau cine știe ce personalitate? Riscăm, cel mult, să ne alegem cu vreo indigestie, o mahmureală sau, în cazurile extreme, să dăm lămuriri a două zi când combinația tuturor elementelor de la petrecere te vor face să dorești să te ascunzi în baie.

Halloween în Spania


După ce m-am documentat referitor la Castanyada, mă așteptam la o adevărată explozie de evenimente legate atât de sărbătoarea Tuturor Sfinților(Todos Santos), cât și la cele legate de mult mai comercialul Halloween. Ce am constatat a fost oarecum dezamăgitor pentru mine, dar poate fi interesant pentru altcineva.

Ca la toate marile sărbători, toți cei care au ceva de vândut au găsit prilejul de a decora vitrinele cu elemente specifice acestei sărbători: dovleci, vrăjitoare, pisici negre, bomboane, pânze false de păianjen, ghirlande de hârtie cu stafii și lilieci și orice mai poate fi imaginat. Dintre cei care au făcut excepție, deocamdată, am constatat doar vitrinele celor de la Intimissimi care au decis că viorile și lenjeria intimă sunt cumva conectate și eu una nu țin musai să fac conexiunea între femei, viori și cântat sau între arcușuri și boxerii bărbătești cu imprimeu de banane și text sugestiv.

Chiar dacă a fost sărbătoare pentru toată lumea, nu prea au fost reduceri în magazine, astfel încât cumpărătorii au avut doar o experiență vizuală, nu și motivarea suplimentară de a cumpăra. Magazinele care au făcut profit au fost cele de nișă, adică cele care vând decorațiuni, suvenire, costume și, bineînțeles, dulciuri. Dacă această sărbătoare ar fi fost importantă pentru mine sau am fi dorit să mergem la o petrecere, acum am avut prilejul să găsim toate lucrurile trăsnite necesare.

Cum există o adevărată obsesie în ultimii ani pentru zombie, la rafturile cu vopsele și alte accesorii era îngrămădeală. Și pasionații au organizat parade zombie în unele zone din oraș, parade la care nu țin să fiu prezentă.

Chiar dacă nu sărbătoresc Halloween-ul, am avut prilej să mă amuz de cei care au decis să petreacă în felul lor și să se plimbe în costume pe stradă. Copiii au sărbătorit chiar mai devreme, de vineri, astfel încât până marți sau chiar miercuri mai puteai vedea prințese, schelete, vrăjitoare și pirați de mâna adulților care aveau astfel și grija suplimentară a unor costume făcute nu chiar perfect pe măsura odraslelor.

Cei care au avut chef de distracție în noaptea de Halloween și-au putut rezerva loc la una dintre numeroasele petreceri, unele tematice, organizate de baruri sau cluburi. Hallowbeer mi s-a părut cea mai amuzantă denumire pentru o astfel de petrecere.

Nici chioșcurile cu castane și cartofi dulci nu au fost chiar atât de numeroase pe cât ne așteptam. Însă cel mai amuzat pe care l-am văzut a fost cel din Piața Urquinaona. Cât despre Moscatel, băutura care chipurile însoțește în mod tradițional castanele, cred că se bea numai acasă, așa cum am făcut și noi. Mie uneia îmi cam place acest vino de licor, destul de tare pentru cei 17% și dulce. Frățiorul mi-a spus că e musai să beau Lacrima lui Ovidiu dacă îmi place moscatelul, lucru pe care recunosc că nu l-am făcut până acum, dar am să mă aprovizionez de la raftul de produse internaționale din Carrefour pentru această experiență pe care am ratat-o în țara.

Anul ăsta am mâncat destule castane cât să mă ajungă până la anul și am încercat și gustul cartofilor dulci copți. Dintr-un cartof dulce am mâncat și eu, și frățiorul, și Adrian și ne-a mai și rămas. Toți am declarat că este o experiență minunată o singură dată în viață, exceptând cazul în care nu mori de foame sau nu-l poți găti în alt fel. Asemănători la gust cu dovleacul copt, cartofii dulci cred că sunt grozavi în aluaturi dulci și delicioși în tartele pe care le fac eu. Am să revin când am să gătesc bucata care ne-a rămas, pusă la păstrare în congelator alături de dovleacul fiert.

Dacă aveți planuri de făcut cumpărături pe data de 1 noiembrie în magazine, mai bine faceți altceva. Fiind sărbătoare națională, majoritatea magazinelor sunt închise. Pentru spanioli e ziua în care te întâlnești cu familia și prietenii, faci o plimbare până la cimitir și te relaxezi, eventual dormi până târziu dacă noaptea ai petrecut.

Cât despre noi: am avut un Halloween foarte fericit cu o sticlă de vin vechi nemțesc adus din Praga, cu friptură scăldată în vin, mămăliguță din mălai românesc important în Spania și brânză cu smântâna. Ce mai, o adevărată tratație, nu păcăleli!

La Castanyada sau Sărbătoarea Castanelor

Până la nebuneala sărbătoririi exagerate a Halloween-ului care a cuprins și Spania, data de 31 octombrie era mai mult cunoscută drept Ziua Tuturor Sfinților(Tot Sants). Ce poți face în aceasa zi, în afară de a te costuma sau de a cumpăra costume pentru petrecerile corporatiste?

Mai toată lumea iese la promenadă, mănâncă castane(castanyes) prăjite, cartofi dulci(moniatos – cunoscuți și sub numele de napi pentru cei care au uitat), se îndulcește cu o gură de Moscatel turnat din porron(un vas care permite mai multor persoane să-și picure băutura în gură fără a atinge vasul cu buzele) și înghite una din prăjiturile rotunde create special pentru a fi devorate dintr-o înghițitură numite panellets, mici guguloaie dulci învelite în semințe de pin în mod tradițional sau alte variante, după gusturi, de exemplu cele făcute din nucă de cocos( preferatele mele). Prin unele locuri poți găsi și gutui(membrillo) coapte, dar eu una nu-mi amintesc să fi văzut.

Vânzătorii de castane și napi copți și-au postat chioșcurile încă de pe la începutul lunii octombrie și îi mai poți găsi prin Barcelona și prin ianuarie. Orașul nu duce lipsă de turiști înfrigurați și, de ce nu, de proprii localnici pofticioși care găsesc scuze astfel să se bucure și în afară sărbătorii de castane și napi. Ca să nu mai amintesc de prăjiturile cu cocos pe care le poți găsi mai tot timpul anului la orice patiserie.

Istoric vorbind, aportul caloric al castanelor și al prăjiturilor cu pin, precum și “indulcirea” cu vin erau necesare și binevenite în noaptea de 31, perioada în care se recitau rugăciuni, se băteau clopotele, se cânta, se aprindeau lumânări și aveau loc ceremonii pe tot parcursul nopții în cinstea morților. Celelalte fapte săvârșite în noaptea de 31 rămân la imaginația fiecăruia – și am și eu vreo două idei pe care le țin pentru mine!

Dovadă că omenirea evoluează: oamenii se îmbracă ciudat, beau haotic(ce picurat din sticlă, sticla cu totul dacă se poate!) și se distrează toată noaptea de Halloween. Unul dintre lucruri a rămas, totuși: pe 1 și pe 2 se onorează morții și se merge cu flori la cimitir, florăriile fiind unele dintre puținele magazine deschise în multe localități în data de 1 noiembrie.

Pentru doritori, castanele se găsesc în mai orice supermercat sau frutterie la aproximativ 4 euro/kilogram. Îmi plac castanele de aici pentru că au coaja destul de subțire, ușor de crestat fără cuțitul special. Și, după părerea prietenului nostru iubitor de gutui, gutuile de aici sunt din cele care îți fac gura pungă, la fel cu soiul românesc, nu precum cele importate din Turcia. Adică numai bune pentru gemuri, dulcețuri și prăjituri.

Apropo de gutui, știați că Turcia este cel mai important producător de gutui la nivel mondial? În Spania puteți găsi dulce de membrillo asemănător marmeladei comerciale din România, însă nu garantez că o să vă și placă. Și dacă mai aflați de ceva dulce și bun care se găsește numai acum, aici, dați-mi și mie de știre, nu va îngrășați singuri!

 

* sursa foto