Pentru mulţi dintre cei care ne cunosc, faptul că locuim în Spania nu a rămas necunoscut. Pentru mine, cel puţin, nu a fost o decizie uşoară: îmi iubesc ţara şi cred, cu tărie, că lucrurile pot fi schimbate. Nu a fost uşoară plecarea iniţială a lui Adrian, dar am simţit cu tărie senzaţia de dezrădăcinare atunci când am plecat şi eu. Şi nu vorbesc de părinţii pe care i-am lăsat departe sau de rudele de care îmi păsa mai mult sau mai puţin, ci de ruperea de tot ce era cunoscut, de toate certitudinile şi de toate lucrurile familiare.

Toată lumea cunoaşte proverbul €”Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara ta”. Ce cred eu despre proverb: parţial adevărat. Pâinea de aici nu seamănă de nici o culoare cu cea din ţară. Fie e prea dulce, fie e numai coajă, fie nu-i ca în ţară. Partea bună la această chestiune este că m-am învăţat să fac aluatul perfect de pâine şi casa mea miroase a pâine caldă în fiecare săptămână. Asta de bine ce în 2010 am primit de ziua mea o maşină de pâine, care stă frumos pe un raft în ţară acum.

E mai bine aici? Da, din foarte multe puncte de vedere! Clientul este client, de banii tăi primeşti maxim de atenţie, marea e la 15 minute maxim, complex residential cu piscină în care ne bălăcim când vrem, linişte, păsărele, vecini politicoşi şi nu foarte gălăgioşi. Partea rea, pentru mine, este că nu am ştiut o boabă de spaniolă înainte să ajung, nu mă încântă limba şi au adoptat legea aia idioată şi populistă cu permisele de muncă în special datorită anului electoral.

Concluzie: dacă aş fi ştiut ce ştiu acum, făceam pasul asta acum câţiva ani. Dor de ţară? Nu prea. Am plecat pentru că nu ne puteam face un viitor în ţară? Poate. Recomandare pentru cei care vor să plece: îţi trebuie curaj să te rupi de tot ce ştii. Mentalitatea românească care spune că e trist că nu-ţi poţi face un viitor în ţară atunci când ai plecat în altă parte e depăşită şi vine ca o tradiţie a secolelor în care ne-am mulţumit să ne apărăm teritoriile, nu să fim cuceritori, văzând rezistenţa ca o virtute. Alte popoare n-au mentalitatea asta şi mulţimea de oameni de diferite naţii care şi-au făcut sau îşi fac un trăi pe alte meleaguri este dovadă vie. Să lăsăm mentalitatea de Mioriţa şi să cucerim lumea!