Prilej de beutura

Cine a zis ca-n Irlanda ploua in fiecare zi n-a fost chiar departe de adevar. Nu chiar in fiecare zi, dar macar o zi sau o ora pe saptamana tot ploua. Si, in cele aproape sase luni de cand sunt aici, cred ca doar vreo doua-trei zile au fost de ploaie serioasa, de aia de sa nu dai un caine afara. In rest, ploua ca sa nu dezamageasca turistii.

Ma amuza ca foarte des ploua cu soare. Si, daca la romani exista zicala “Ploua cu soare, azi e zi de sarbatoare”, nu ma indoiesc ca si localnicii or avea si ei vreo zicala asemanatoare.

De aici tragem doua concluzii:
– ploua cu soare, adicalea e sarbatoare si e bun prilej de baut;
– ploua, asa ca e o vreme buna de stat in casa, de numarat banii sau de facut copii. Ori de baut. Ca daca n-ai asa de multi bani incat sa stai sa-i numeri inseamna ca nu-ti poti permite sa ai copii. Dar ai bani de-o bere!

Daca ar fi sa compar numarul de bauturi noi incercate si care n-au incantat in scurtul timp de cand suntem aici, as zice ca am ajuns intr-un loc plin de tentatii si arome, un parc plin de distractii si placeri vinovate pentru papilele gustative.

Raioanele cu bautura sunt impresionante. Si bine aprovizionate. Cu vinuri selectionate pe placul localnicilor, dar care se potrivesc bine si gusturilor noastre. Cu zeci de tipuri de bere, din care macar un sfert sunt artizanale. Si cateva varietati de cidru. Si bere cu/din ghimbir (printre preferatele noastre). Ca sa nu mai vorbesc de bauturile usor acidulate, de spumante sau de spirtoase (brandy, cognac…).

Daca nu-ti place Irlanda pentru vremea ei, trebuie macar sa-ti placa ceea ce-ti ofera: bere buna, roscate frumoase, muzica de sa nu poti sta locului, mancare plina de arome si mereu un aer proaspat, dat de toata verdeata spalata de ploaie. Ca doar nu in zadar vorbim de Insula de Emerald!

Festivalul Berii in Barcelona – Barcelona Beer Festival

Festivalul Berii Barcelona

Daca nu va sufla vantul prin portofele si nu v-au inghetat degetele inca pe monedele din pusculita cu maruntul primit in ultimul an astfel incat piticul de pe creier sa inceapa sa joace step cu nervii, ce modalitate mai buna sa te lasi prada simturilor decat cu un rasfat de bere. La urma urmei, berea e un aliment plin de vitamine si se cere un tratament serios o data cu venirea primaverii.

Daca nu ai ales inca destinatia, atunci Barcelona sa fie. De vineri si pana duminica – adica de pe 9 pe 11 martie – are loc prima editie a Festivalului de Bere din Barcelona – Barcelona Beer Festival sau BBF cum l-au numit ei. Si cu dreptate este ca nu poate exista alta prietena mai buna(best best friend) decat cea mai buna bere intr-o zi calda de vara, de primavara, toamna, iarna si in orice zi a anului cand ai chef de o bauturica.

Cum o sa fie la festival: pai o sa fie ca la un bar imens, cu vreo 36 de participanti din Spania si de aiurea, cu aproximativ 100 de tipuri de bere artizanala din care  vei fi tentat sa incerci cu cele mai tentante arome si forme.

Care-i programul de dezmat? Pai e cam asa:

– vineri de la 12.00 la 21.00. Nu uitati ca berea e de post, asa ca puteti sa va “indulciti” fara mustrari de constiinta ca a inceput postul;

– sambata si duminica de la 11.00 la 21.00, ca e sfarsit de saptamana sau vichend cum se zice mai nou, asa ca aveti si ceva timp in plus sa mai incercati vreo doua blonde sau brune, depinde care din ele are mai mult lipici pentru fiecare.

Vestea prosta e ca nu poti cumpara bere astfel incat sa te poti dezmata cu ea acasa, asa ca s-au gandit sa ofere si un ghid de unde poti cumpara berea participantilor.

Unde are loc? La Convent de  Sant Agustí (C/Comerç, 36), La Ribera (Born) in Ciutat Vella (Barcelona).

Dupa ce am citit descrierile oferite de participantii la festival am cam inceput sa salivez: bere cu aroma de ciocolata, banane  guma de mestecat(hah?) sau cafea sau bere care are in componenta ingrediente exotice: guarana, seminte de mac, boabe de cacao sau flori de hibiscus.

V-am convins? Daca inca mai stati pe ganduri, va invit sa vizitati pagina oficiala a evenimentului unde sunt afisate toate tipurile de bere disponibile cu descrierile lor apetisante, mijloacele de transport si statia in care trebuie sa coborati si preturile  “pachetelor de degustare”:  www.barcelonabeerfestival.com

Halloween în Spania


După ce m-am documentat referitor la Castanyada, mă așteptam la o adevărată explozie de evenimente legate atât de sărbătoarea Tuturor Sfinților(Todos Santos), cât și la cele legate de mult mai comercialul Halloween. Ce am constatat a fost oarecum dezamăgitor pentru mine, dar poate fi interesant pentru altcineva.

Ca la toate marile sărbători, toți cei care au ceva de vândut au găsit prilejul de a decora vitrinele cu elemente specifice acestei sărbători: dovleci, vrăjitoare, pisici negre, bomboane, pânze false de păianjen, ghirlande de hârtie cu stafii și lilieci și orice mai poate fi imaginat. Dintre cei care au făcut excepție, deocamdată, am constatat doar vitrinele celor de la Intimissimi care au decis că viorile și lenjeria intimă sunt cumva conectate și eu una nu țin musai să fac conexiunea între femei, viori și cântat sau între arcușuri și boxerii bărbătești cu imprimeu de banane și text sugestiv.

Chiar dacă a fost sărbătoare pentru toată lumea, nu prea au fost reduceri în magazine, astfel încât cumpărătorii au avut doar o experiență vizuală, nu și motivarea suplimentară de a cumpăra. Magazinele care au făcut profit au fost cele de nișă, adică cele care vând decorațiuni, suvenire, costume și, bineînțeles, dulciuri. Dacă această sărbătoare ar fi fost importantă pentru mine sau am fi dorit să mergem la o petrecere, acum am avut prilejul să găsim toate lucrurile trăsnite necesare.

Cum există o adevărată obsesie în ultimii ani pentru zombie, la rafturile cu vopsele și alte accesorii era îngrămădeală. Și pasionații au organizat parade zombie în unele zone din oraș, parade la care nu țin să fiu prezentă.

Chiar dacă nu sărbătoresc Halloween-ul, am avut prilej să mă amuz de cei care au decis să petreacă în felul lor și să se plimbe în costume pe stradă. Copiii au sărbătorit chiar mai devreme, de vineri, astfel încât până marți sau chiar miercuri mai puteai vedea prințese, schelete, vrăjitoare și pirați de mâna adulților care aveau astfel și grija suplimentară a unor costume făcute nu chiar perfect pe măsura odraslelor.

Cei care au avut chef de distracție în noaptea de Halloween și-au putut rezerva loc la una dintre numeroasele petreceri, unele tematice, organizate de baruri sau cluburi. Hallowbeer mi s-a părut cea mai amuzantă denumire pentru o astfel de petrecere.

Nici chioșcurile cu castane și cartofi dulci nu au fost chiar atât de numeroase pe cât ne așteptam. Însă cel mai amuzat pe care l-am văzut a fost cel din Piața Urquinaona. Cât despre Moscatel, băutura care chipurile însoțește în mod tradițional castanele, cred că se bea numai acasă, așa cum am făcut și noi. Mie uneia îmi cam place acest vino de licor, destul de tare pentru cei 17% și dulce. Frățiorul mi-a spus că e musai să beau Lacrima lui Ovidiu dacă îmi place moscatelul, lucru pe care recunosc că nu l-am făcut până acum, dar am să mă aprovizionez de la raftul de produse internaționale din Carrefour pentru această experiență pe care am ratat-o în țara.

Anul ăsta am mâncat destule castane cât să mă ajungă până la anul și am încercat și gustul cartofilor dulci copți. Dintr-un cartof dulce am mâncat și eu, și frățiorul, și Adrian și ne-a mai și rămas. Toți am declarat că este o experiență minunată o singură dată în viață, exceptând cazul în care nu mori de foame sau nu-l poți găti în alt fel. Asemănători la gust cu dovleacul copt, cartofii dulci cred că sunt grozavi în aluaturi dulci și delicioși în tartele pe care le fac eu. Am să revin când am să gătesc bucata care ne-a rămas, pusă la păstrare în congelator alături de dovleacul fiert.

Dacă aveți planuri de făcut cumpărături pe data de 1 noiembrie în magazine, mai bine faceți altceva. Fiind sărbătoare națională, majoritatea magazinelor sunt închise. Pentru spanioli e ziua în care te întâlnești cu familia și prietenii, faci o plimbare până la cimitir și te relaxezi, eventual dormi până târziu dacă noaptea ai petrecut.

Cât despre noi: am avut un Halloween foarte fericit cu o sticlă de vin vechi nemțesc adus din Praga, cu friptură scăldată în vin, mămăliguță din mălai românesc important în Spania și brânză cu smântâna. Ce mai, o adevărată tratație, nu păcăleli!

La Castanyada sau Sărbătoarea Castanelor

Până la nebuneala sărbătoririi exagerate a Halloween-ului care a cuprins și Spania, data de 31 octombrie era mai mult cunoscută drept Ziua Tuturor Sfinților(Tot Sants). Ce poți face în aceasa zi, în afară de a te costuma sau de a cumpăra costume pentru petrecerile corporatiste?

Mai toată lumea iese la promenadă, mănâncă castane(castanyes) prăjite, cartofi dulci(moniatos – cunoscuți și sub numele de napi pentru cei care au uitat), se îndulcește cu o gură de Moscatel turnat din porron(un vas care permite mai multor persoane să-și picure băutura în gură fără a atinge vasul cu buzele) și înghite una din prăjiturile rotunde create special pentru a fi devorate dintr-o înghițitură numite panellets, mici guguloaie dulci învelite în semințe de pin în mod tradițional sau alte variante, după gusturi, de exemplu cele făcute din nucă de cocos( preferatele mele). Prin unele locuri poți găsi și gutui(membrillo) coapte, dar eu una nu-mi amintesc să fi văzut.

Vânzătorii de castane și napi copți și-au postat chioșcurile încă de pe la începutul lunii octombrie și îi mai poți găsi prin Barcelona și prin ianuarie. Orașul nu duce lipsă de turiști înfrigurați și, de ce nu, de proprii localnici pofticioși care găsesc scuze astfel să se bucure și în afară sărbătorii de castane și napi. Ca să nu mai amintesc de prăjiturile cu cocos pe care le poți găsi mai tot timpul anului la orice patiserie.

Istoric vorbind, aportul caloric al castanelor și al prăjiturilor cu pin, precum și “indulcirea” cu vin erau necesare și binevenite în noaptea de 31, perioada în care se recitau rugăciuni, se băteau clopotele, se cânta, se aprindeau lumânări și aveau loc ceremonii pe tot parcursul nopții în cinstea morților. Celelalte fapte săvârșite în noaptea de 31 rămân la imaginația fiecăruia – și am și eu vreo două idei pe care le țin pentru mine!

Dovadă că omenirea evoluează: oamenii se îmbracă ciudat, beau haotic(ce picurat din sticlă, sticla cu totul dacă se poate!) și se distrează toată noaptea de Halloween. Unul dintre lucruri a rămas, totuși: pe 1 și pe 2 se onorează morții și se merge cu flori la cimitir, florăriile fiind unele dintre puținele magazine deschise în multe localități în data de 1 noiembrie.

Pentru doritori, castanele se găsesc în mai orice supermercat sau frutterie la aproximativ 4 euro/kilogram. Îmi plac castanele de aici pentru că au coaja destul de subțire, ușor de crestat fără cuțitul special. Și, după părerea prietenului nostru iubitor de gutui, gutuile de aici sunt din cele care îți fac gura pungă, la fel cu soiul românesc, nu precum cele importate din Turcia. Adică numai bune pentru gemuri, dulcețuri și prăjituri.

Apropo de gutui, știați că Turcia este cel mai important producător de gutui la nivel mondial? În Spania puteți găsi dulce de membrillo asemănător marmeladei comerciale din România, însă nu garantez că o să vă și placă. Și dacă mai aflați de ceva dulce și bun care se găsește numai acum, aici, dați-mi și mie de știre, nu va îngrășați singuri!

 

* sursa foto

Lacătele iubirii

Auzisem de ceva vreme de “lacătele iubirii”, văzusem şi un reportaj, dar nu mă aşteptam ca această modă să prindă atât de mult şi de repede şi, mai ales, să fie atât de răspândită. Asta până când m-am lovit de ea, la propriu, în Taragona(corabia) şi Blanes(punct mai înalt pe plajă).

Pentru cei ce nu ştiu încă, modul în care unii aleg să-şi demostreze iubirea “veşnică şi nepieritoare” este să plece cu iubitul/iubită într-un oraş extrem de romantic, să cumpere un lacăt, să chinuie nişte iniţiale/nume scrijelite pe el şi să păstreze sau să arunce cheile, în funcţie de inspiratie. Aşa se face că anumite poduri din Paris, Veneţia, Verona, Moscova şi aşa mai departe au devenit prea încărcate de atâta dragoste, În plus, pe lângă farmecul discutabil, rugina cauzată de lacăte, plus greutatea suplimentară ameninţă structură podurilor.

Originea acestui obicei nu este foarte bine definită. Se pare că ar fi ispirata de romanul Ho voglia di te(Te vreau), publicat de Federico Moccia în 2006, în care protagoniştii îşi scriu numele pe un lacăt, îl închid şi aruncă cheile în râu, jurându-şi dragoste eternă.

 Alţii cred că obiceiul ar fi început în Moscova, dovadă că pe podul Luzhkov au fost istalate structuri speciale pentru agăţat lacăte.

 O explicaţie şi mai veche, care are mai puţin de a face cu dragostea, este cea în care soldaţii întorşi din război obişnuiau să agaţe lacătele de la valizele cu care plecau în armată de poduri sau lampioane şi să arunce cheia.

Atunci când a fost rugat să comenteze, Federico Moccia a spus:  “Acest fenomen mă amuză, nu l-am regretat niciodată. Tinerii fac ceea ce doresc şi acest lucru nu poate fi controlat.”  Ba, mai mult, a argumentat că acest nou gest de manifestare a iubirii este un semn că tinerii învăţa bunele maniere:  “Acest fenomen a început din dorinţa de a lăsa zidurile curate. Este mai bine să avem lăcăţele decât grafitti care să deformeze zidurile.”

 E mai bine să pui un lacăt decât să scrii pe ziduri sau să nenoroceşti scoarţa unui copac sau a unei alte plante vii? Da! Ar fi mai bine să ai structuri bine definite pentru aceste manifestări decât să distrugi, cu romantismul tău, frumuseţea unui pod? Da!

 Dar ce ar fi şi mai bine este să găseşti şi alte metode de manifestare a iubirii, mai puţin intruzive. Ce s-a întâmplat cu jumătăţile de inimă care se potrivesc perfect, cu mai noile jumătăţi de inimioare tip breloc? Sună prea dulceag? Atunci o bijuterie fină. Sau gesturi romantice mai dese. Sau uşurat munca celui iubit prin efort propriu, prin încurajări sau prin simplu fapt de a fi acolo când are nevoie?

 Refuz să cred că dragostea poate fi închisă într-un simbol, oricare ar fi el. Totuşi, nu ştiu cum aş reacţiona la un diamant făcut din cenuşa unei persoane dragi.