După ce m-am documentat referitor la Castanyada, mă așteptam la o adevărată explozie de evenimente legate atât de sărbătoarea Tuturor Sfinților(Todos Santos), cât și la cele legate de mult mai comercialul Halloween. Ce am constatat a fost oarecum dezamăgitor pentru mine, dar poate fi interesant pentru altcineva.
Ca la toate marile sărbători, toți cei care au ceva de vândut au găsit prilejul de a decora vitrinele cu elemente specifice acestei sărbători: dovleci, vrăjitoare, pisici negre, bomboane, pânze false de păianjen, ghirlande de hârtie cu stafii și lilieci și orice mai poate fi imaginat. Dintre cei care au făcut excepție, deocamdată, am constatat doar vitrinele celor de la Intimissimi care au decis că viorile și lenjeria intimă sunt cumva conectate și eu una nu țin musai să fac conexiunea între femei, viori și cântat sau între arcușuri și boxerii bărbătești cu imprimeu de banane și text sugestiv.
Chiar dacă a fost sărbătoare pentru toată lumea, nu prea au fost reduceri în magazine, astfel încât cumpărătorii au avut doar o experiență vizuală, nu și motivarea suplimentară de a cumpăra. Magazinele care au făcut profit au fost cele de nișă, adică cele care vând decorațiuni, suvenire, costume și, bineînțeles, dulciuri. Dacă această sărbătoare ar fi fost importantă pentru mine sau am fi dorit să mergem la o petrecere, acum am avut prilejul să găsim toate lucrurile trăsnite necesare.
Cum există o adevărată obsesie în ultimii ani pentru zombie, la rafturile cu vopsele și alte accesorii era îngrămădeală. Și pasionații au organizat parade zombie în unele zone din oraș, parade la care nu țin să fiu prezentă.
Chiar dacă nu sărbătoresc Halloween-ul, am avut prilej să mă amuz de cei care au decis să petreacă în felul lor și să se plimbe în costume pe stradă. Copiii au sărbătorit chiar mai devreme, de vineri, astfel încât până marți sau chiar miercuri mai puteai vedea prințese, schelete, vrăjitoare și pirați de mâna adulților care aveau astfel și grija suplimentară a unor costume făcute nu chiar perfect pe măsura odraslelor.
Cei care au avut chef de distracție în noaptea de Halloween și-au putut rezerva loc la una dintre numeroasele petreceri, unele tematice, organizate de baruri sau cluburi. Hallowbeer mi s-a părut cea mai amuzantă denumire pentru o astfel de petrecere.
Nici chioșcurile cu castane și cartofi dulci nu au fost chiar atât de numeroase pe cât ne așteptam. Însă cel mai amuzat pe care l-am văzut a fost cel din Piața Urquinaona. Cât despre Moscatel, băutura care chipurile însoțește în mod tradițional castanele, cred că se bea numai acasă, așa cum am făcut și noi. Mie uneia îmi cam place acest vino de licor, destul de tare pentru cei 17% și dulce. Frățiorul mi-a spus că e musai să beau Lacrima lui Ovidiu dacă îmi place moscatelul, lucru pe care recunosc că nu l-am făcut până acum, dar am să mă aprovizionez de la raftul de produse internaționale din Carrefour pentru această experiență pe care am ratat-o în țara.
Anul ăsta am mâncat destule castane cât să mă ajungă până la anul și am încercat și gustul cartofilor dulci copți. Dintr-un cartof dulce am mâncat și eu, și frățiorul, și Adrian și ne-a mai și rămas. Toți am declarat că este o experiență minunată o singură dată în viață, exceptând cazul în care nu mori de foame sau nu-l poți găti în alt fel. Asemănători la gust cu dovleacul copt, cartofii dulci cred că sunt grozavi în aluaturi dulci și delicioși în tartele pe care le fac eu. Am să revin când am să gătesc bucata care ne-a rămas, pusă la păstrare în congelator alături de dovleacul fiert.
Dacă aveți planuri de făcut cumpărături pe data de 1 noiembrie în magazine, mai bine faceți altceva. Fiind sărbătoare națională, majoritatea magazinelor sunt închise. Pentru spanioli e ziua în care te întâlnești cu familia și prietenii, faci o plimbare până la cimitir și te relaxezi, eventual dormi până târziu dacă noaptea ai petrecut.
Cât despre noi: am avut un Halloween foarte fericit cu o sticlă de vin vechi nemțesc adus din Praga, cu friptură scăldată în vin, mămăliguță din mălai românesc important în Spania și brânză cu smântâna. Ce mai, o adevărată tratație, nu păcăleli!